Mânăstirea Mamu

sat Stănești-Lunca, comuna Lungești, județ Vâlcea

Mănăstirea Mamul cu hramul „Sf. Nicolae” a fost întemeiată de Constantin Brâncoveanu în anii 1696-1699, pe locul unei ctitorii anterioare de lemn a Buzeştilor, care fusese reparată de Stanca Cantacuzino, mama lui Constantin Brâncoveanu. Domnitorul a fost ajutat de ispravnicii: ceaușul Tănase Măldărescu și Badea, fost pârcălab de curte, conform pisaniei săpată în piatră, în pridvor, deasupra intrării: "Aceasta sfântă și dumnezeiasca mănăstire ce se cheamă Mamul, unde se prăznuiește hramul Sfântului și făcătorului de minuni, Necolae, arhiepiscop de la Mira Lichia, care mai înainte de alți ctitori fiind biserică făcută de lemn. Iar după ce Domnul Dumnezeu au miluit cu domnia Ţării Românești, la scaunul strămoșilor pre bun credincios și iubitoriul de Hristos, domnu Io Constantin Basarab voevod și pentru Dumnezeu nestavit, întampandu-sa cu trecerea a veni aici la sfânta mănăstire, pus-au în gând să zidească aceasta sfânta mănăstire de piatră și la al șaptelea an den domnia marii sale, luând într-ajutor pre Dumnezeu și pre Sfântul Nicolae, început-au a-l zidi den temelie pana în săvârșit și cu toate cele pe denlăuntru podoabe ale ei, precum să vede, întru slava lui Dumnezeu si intru lauda părintelui nostru, de minuni făcător Nicolae, arhiepiscop al Mirei Lichiei și intru vecinica pomenire a marii sale și a părinților. Care s-au săvârșit la al optulea an den domnia marii sale, meseta avgust, 1 zi, leat 7204. Tănasie ceaușu, Măldărascu ispravnic. Badea care au fost pârcălab la curte, ispravnic."

În 1699 a fost terminată pictura, fiind executată de zugravii Pârvu Mutu și Marin conform inscripției zugrăvite în pronaos deasupra ușii de intrare: „Iubit-am podoaba casii tale…Acestuia cuvânt urmând bunul credincios și de iubitoriu prea luminatul domn Io Constantin Brâncoveanu Basarab voievod, a înfrumusețat aceasta sfânta biserica cu toate podoabele și cu zugrăveală și a săvârșit la septembrie 8 zile anul 7208 (1699). Zugravi Pârvu i Marin”.

Satul Mamul apare documentar în 1437, întărit mai multor boieri, de Vlad Dracul împreună cu Ioneştii, Dobruşa. Mai târziu, aceste sate intra în proprietatea lui Constantin Brâncoveanu, care ridica mănăstirea Mamul, satul ce se dezvoltă atunci numindu-se când Mamul când Lungeşti.

Mânăstirea Mamul avea în proprietate multe moșii. Alexandru Iliaş a dat un hrisov în anul 1629 în care se spune că: „Mânăstirea Mamu stăpânea două părţi din moșia cu același nume”. Un alt document din 15 iunie 1659 ne dă o altă informație că: „Stareța Sofronia de la Mânăstirea Mamu face un schimb de țigani cu frații Pătrașcu paharnic și Giura. Şi când s-au făcut această tocmeală au fost cu știrea coconului Matei Buzescu, feciorul Radului Buzescu”. Tot Alexandru Iliaş dăduse Mânăstirii Mamul un hrisov de mile în anul 1628. Matei Basarab a dat la 8 iulie 1641 un hrisov în care se specifică: „Dranoveţii de Sus se stăpânește de Mânăstirea Mamului”. La 6 aprilie 1629, Matei Dumitrescu dă un zapis Mânăstirii Mămulari cu hramul Sfântul Nicolae prin care îi vinde jumătate din moșia Fumureni. Devenind ctitorul Mânăstirii Mamu, în anul 1659, domnitorul Constantin Brâncoveanu a întărit-o cu hrisoave de mile ca: „vinăriciul din dealul Cocorăştilor, Cârloganilor, Colibaşiu. În lucrarea "Viața lui Constantin Brâncoveanu", întocmită în anul 1711, cronicarul Radu Greceanu, scria: "Mănăstirea ce se chema Mamul ot sud Vâlcea, care este hramul celui întru sfinți părintele nostru Nicolae Mirlichischi Cidotvoret făcătorul-de-minuni, care mai înainte era făcută de lemn și se trăgea despre Buzești".

În anul 1838, în urma unui cutremur, turla bisericii se surpă. Mai apoi, între anii 1842-1843, maica stareță Meletina reface turla, din lemn, și peste pictura cea veche comanda o nouă pictură, în tempera, "zugrav fiind Ghermano ieromonah cu ciracii sai: Popa Constantin zugravul și Gheorghe Bălăceanu zugravul". După secularizarea din 1864, în 1873, mănăstirea Mamul a fost desființată, iar biserica a devenit biserica parohială a satului Lungești. Reînființarea ei în 1932 a fost de scurtă durată, a fost desființată iar în 1959. Clădirile anexe restaurate în 1958 de Ministerul Sănătății au servit drept cămin-spital pentru bolnavi până în 2006. Această situație explică starea mediocră a acestui ansamblu mănăstiresc, ruine și transformări multiple. Restaurarea făcută recent de o echipă competentă, a redat monumentului valoarea sa de ansamblu de epocă brâncovenească.