Palatul de la Potlogi

Palatul se află în județul Dâmbovița, în partea de nord a comunei Potlogi, la o distanță de aproximativ 50 de kilometri de București.
A fost clădit de către domnitorul Constantin Brâncoveanu, în anul 1698 pentru fiul său, Costantin.
Palatul a fost construit într-un loc strategic, la întretăierea drumurilor dintre București și vechea capitală Târgoviște.
Prima clădire pe care Brâncoveanu o înalță este biserica purtând hramul Sfântului Dumitru, zidită în 1693, care va suferi unele prefaceri in 1904.
După tragicul an 1714, palatul a fost jefuit de turci și avariat în timpul războiului din 1769 – 1774.
In perioada în care proprietar era logofătul Manolache Brancoveanu, la sârșitul secolului XVIII – lea, austriacul F.I. Sulzer spunea: ,,Potlogii întrecuse cu mult pe toate celelalte (palate) în mărime și construcție (însă nu și în pozițiune) mai înainte ca să fi decăzut atât de mult și să fi ajuns la ruină în așa fel, că fără o cheltuială princiară, nici o dată să nu mai poat să ajungă la stralucirea sa de odinioară...Stucaturile, sculpturile, galeriile, portretele, chiar și planul curții anterioare, totul, oricât de sălbăticit zace acum, trădează totuși gustul european și încredințează pe vizitator că a fost înălțat prin meșteri străini din avutul unui bogat prinț : al nefericitului Constantin Brâncoveanu, strămoșul actualului proprietar".
După 1848 au fost încartiruite detașamente rusești. Spre sfârșitul secolului al XIX- lea și începutul secolului XX palatul a avut în continuu de suferit de pe urma arendașilor moșiei care au dărâmat zidurile de împrejmuire, cărămida, piatra sculptată, lemnăria fiind folosite în scopul altor construcții. În 1910 autoritățile intervin pentru oprirea acestui jaf.
La mijlocul sec XX palatul era ruinat, păstrându-se doar câteva ziduri. Începând cu anii 1954-1959, 1972-1977, 1981-1983 și după 1990 au loc ample lucrări de restaurare care au dat clădirii aspectul actual.